“Liniste” de Lucian Blaga

May 6th, 2011

00:0000:00

Recita:   Dana Andreea Nigrim

  • Paula

    Lucian Blaga - Psalm Dragostei

    E înca în mine greul pietrelor, dintre cari m-am ridicat cînd zi s-a facut. Dragoste, împrumuta-mi tu usurinta cu care norii albi umbla-n azur peste abisuri si gratia fara fiinta a verdelui, frunzelor. Simt înca în mine greul pamîntului si deznadejdea lutoasa. În mine tînguitoarele nopti.

    Neguri mai staruie-n gînd si talpile fara de voie mai prind radacini pe drumuri neprietenoase. Din trecut cîteodata mai vine un vînt. În ceasurile desprimaverii, dragoste, în ceasurile-acestea, ce singura tu le numeri, caci numai tu nu ai amintirea marilor întunecimi, fa sa uit cumplita povara a vazduhului negru, ce-l port pe umeri si da-mi taria dea suporta bucuria eliberarii. (Cartea româneasca, 1982)

    Chant to love by Lucian Blaga

    The heaviness of stones are still in me , from wich I rise in the beginning of a day. Love, borrow me your easiness Of white clouds floating twards abyss And the dying grace of green form leaves. I still feel inside me the heaviness of ground And clayey despair. Sorrowful nights in me.

    Fog persists my thoughts And soles gain roots unwittingly In hostile paths. At times wind blows from past. In vernal times, love, In these times, that you alone are counting, Cause only you keep the memories Of great darkness, Make me forget the burden Of black air I carry on my shoulders, And give me the strength to bear The joy of release.

    Translated by Paula Munteanu

    Jun 6, 2011 at 5:43 am