“Din noaptea…” de Mihai Eminescu

May 6th, 2012

00:0000:00

Recita:   Dana Andreea Nigrim

"Din noaptea.." de Mihai Eminescu (Text) on Romanian Voice

Mihai Eminescu- Poezii on Romanian Voice


Din noaptea...

Din noaptea vecinicei uitări În care toate curg, A vieţii noastre dezmierdări Şi raze din amurg,

De unde nu mai străbătu Nimic din ce-au apus - Aş vrea odată-n viaţă tu Să te înalţi în sus.

Şi dacă ochii ce-am iubit N-or fi de raze plini, Tu mă priveşte liniştit Cu stinsele lumini.

Şi dacă glasul adorat N-o spune un cuvânt, Tot înţeleg că m-ai chemat Dincolo de mormânt.

“De-or trece anii” de Mihai Eminescu - VIDEOCLIP

May 6th, 2012

00:0000:00

Recita:  Dana Andreea Nigrim

Videoclip :

Picturi de Nicolae Grigorescu
 "De-or trece anii" de Mihai Eminescu(text)
 De-or trece anii...

De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăcé, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un "nu ştiu cum" ş-un "nu ştiu ce".

M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne văzum? Deşi nu e decât femeie, E totuşi altfel, "nu ştiu cum".

De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar tăcé: Dac-al ei glas e armonie, E şi-n tăcere-i "nu ştiu ce".

Astfel robit de-aceeaşi jale Petrec mereu acelaşi drum... În taina farmecelor sale E-un "nu ştiu ce" ş-un "nu ştiu cum".

“Din străinătate” de Mihai Eminescu

May 5th, 2012

00:0000:00

Recita:  Dana Andreea Nigrim

 MIHAI EMINESCU Eminescu on Romanian voice

Din străinătate

Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă, Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori, Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Şi inima aceea, ce geme de durere, Şi sufletul acela, ce cântă amorţit, E inima mea tristă, ce n-are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară Scăldată în cristalul pârăului de-argint, Să văd ce eu atâta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint;

Să mai salut o dată colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, liniştiri, Ce respirau în taină plăceri mai naturale, Visări misterioase, poetice şoptiri.

Aş vrea să am o casă tăcută, mitutică, În valea mea natală, ce undula în flori, Să tot privesc la munte în sus cum se ridică, Pierzându-şi a sa frunte în negură şi nori.

Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile şi albe le-a ţesut, Ce auzi odată copila-mi murmurare, Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica şoptire a râului, ce geme, Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor, Cântarea în cadenţă a frunzelor, ce freme, Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor.

Da! Da! Aş fi ferice de-aş fi încă o dată În patria-mi iubită, în locul meu natal, Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea, ce răspânde teroare-n omenire, Prin vinele vibrânde gheţoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire, În visuri fericite m-ar duce către nori.

1866, 17/29 iulie

“Las o lacrima” de Dan Lucian Corb

May 5th, 2012

00:0000:00

Recită:  Dana Andreea Nigrim

Dan Lucian Corb Blog