Scrisoarea I de Mihai Eminescu

January 16th, 2017

00:0000:00

Recită: Dana Andreea Nigrim

Mihai Eminescu

Scrisoarea I

Translated in english

Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!
Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi!
Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti,
Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le priveşti!
Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac...
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;
La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr,
Altul caută în lume şi în vreme adevăr,
De pe galbenele file el adună mii de coji,
A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj;
Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii,
Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii.
Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate,
Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate
Şi de frig la piept şi-ncheie tremurând halatul vechi,
Îşi înfundă gâtu-n guler şi bumbacul în urechi;
Uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic,
Universul fără margini e în degetul lui mic,
Căci sub fruntea-i viitorul şi trecutul se încheagă,
Noaptea-adânc-a veciniciei el în şiruri o dezleagă;
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr
Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr.

Pe când luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri,
Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri,
La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...
De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.
Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric...

În prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte,
Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte;
Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş
Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi,
Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ'
Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi;
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,
Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie,
Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace,
Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Începând la talpa însăşi a mulţimii omeneşti
Şi suind în susul scării pân' la frunţile crăieşti,
De a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi,
Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi...
Unul e în toţi, tot astfel precum una e în toate,
De asupra tuturora se ridică cine poate,
Pe când alţii stând în umbră şi cu inima smerită
Neştiuţi se pierd în taină ca şi spuma nezărită -
Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?...
Ca şi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc.

Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l...
Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?
Nemurire, se va zice. Este drept că viaţa-ntreagă,
Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă.
"De-oi muri - îşi zice-n sine - al meu nume o să-l poarte
Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe,
De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieri
Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!"
O, sărmane! ţii tu minte câte-n lume-ai auzit,
Ce-ţi trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit?
Prea puţin. De ici, de colo de imagine-o făşie,
Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie;
Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,
O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?
Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
Printre tomuri brăcuite aşezat şi el, un brac,
Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari,
Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari
Şi te-o strânge-n două şiruri, aşezându-te la coadă,
În vro notă prizărită sub o pagină neroadă.
Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi... orice-ai spune,
Peste toate o lopată de ţărână se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...
Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare...
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi... posteritatea este încă şi mai dreaptă.

Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii... Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege...
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -
Astea toate te apropie de dânşii... Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare,
Cum revarsă luna plină liniştita ei splendoare!
Şi din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
Amorţită li-i durerea, le simţim ca-n vis pe toate,
Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării
Şi ridică mii de umbre după stinsul lumânării...
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate,
Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii!

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea1.php

Acceleratul de George Topârceanu

December 29th, 2016

00:0000:00

Lectura: Dana Andreea Nigrim

Videoclip: https://www.youtube.com/watch?v=nayvbLsFfQg

"Peste fagi cu varfuri sure
A cazut amurgul rece.
Inserarea muta trece
Furisata prin padure.
Spre apus abia s-arata
Printre crengi, intunecata,
O vapaie de rubin...
Din frunzisurile grele
De-nnoptate tot mai vin
Glasuri mici de pasarele...

Reci si palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.

*
Si deodata, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Departat si monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revarsate peste maluri...
Creste-n lunca, mai aproape,
Umple vaile vecine
De rasunet mare...
Vine!...

Fulger negru... trasnet lung
Dus pe aripi de furtuna,
Zguduind pamantultuna,
Zarile de-abia-i ajung...
Parca zboara,
Parca-noata,-
Scuipa foc, inghite drum,
Si-ntr-un valvartej de fum
Taie-n lung padurea toata...

A trecut...
Dinspre campie,
Vuiet greu de fierarie
Se destrama in tacere...
Scade-n departare...
Piere...

*
Iar in urma-i, din tufisuri,
De prin tainice-ascunzisuri,
Se ivesc pe jumatate,
Pasarele ciufulite,
Alarmate
Si-ngrozite:
-Cine-i?...Ce-i?...Ce-a fost pe-aici?...
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze si pitulici.
Doar un pui de pitigoi,
Int-un varf de fag pitic
Sta cu penele vulvoi
Si, facand pe suparatul:
-Ce sa fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul..."

   George Topârceanu ( Balade vesele și triste (1920)https://ro.wikisource.org/wiki/Acceleratul

Sonnet no123 by William Shakespeare

May 31st, 2016

00:0000:00

Reading: Dana Andreea Nigrim

Music: Radu Palade

No! Time, thou shalt not boast that I do change:
Thy pyramids built up with newer might
To me are nothing novel, nothing strange;
They are but dressings of a former sight.
Our dates are brief, and therefore we admire
What thou dost foist upon us that is old;
And rather make them born to our desire, 
Than think that we before have heard them told.
Thy registers and thee I both defy,
Not wondering at the present nor the past,
For thy records and what we see doth lie,
Made more or less by thy continual haste.
   This I do vow and this shall ever be;
   I will be true, despite thy scythe and thee.

“Fear no more the heat of the sun” by W.Shakespeare

May 31st, 2016

00:0000:00

Reading: Dana Andreea Nigrim


Music from : 
The Beggar's Opera: Original Songs & Airs - Patrizia Kwella / Paul Elliott / The Broadside Band / Jeremy Barlow

Fear no more the heat o’ the sun, 
Nor the furious winter’s rages; 
Thou thy worldly task hast done, 
Home art gone, and ta’en thy wages; 
Golden lads and girls all must,

As chimney-sweepers, come to dust. 
Fear no more the frown o’ the great, 
Thou art past the tyrant’s stroke; 
Care no more to clothe and eat; 
To thee the reed is as the oak:

The sceptre, learning, physic, must 
All follow this, and come to dust. 
Fear no more the lightning-flash, 
Nor the all-dreaded thunder-stone; 
Fear not slander, censure rash; 
Thou hast finish’d joy and moan: 
All lovers young, all lovers must 
Consign to thee, and come to dust. 
No exorciser harm thee! 
Nor no witchcraft charm thee!

Ghost unlaid forbear thee! 
Nothing ill come near thee! 
Quiet consummation have; 
And renownèd be thy grave!

Clair de lune de Paul Verlaine

May 31st, 2016

00:0000:00

Lecture: Dana Andreea Nigrim

Musique: 
Gabriel Fauré "Clair de lune"
 
 Translated text
Votre âme est un paysage choisi
Que vont charmant masques et bergamasques
Jouant du luth et dansant et quasi
Tristes sous leurs déguisements fantasques.

Tout en chantant sur le mode mineur
L'amour vainqueur et la vie opportune
Ils n'ont pas l'air de croire à leur bonheur
Et leur chanson se mêle au clair de lune,

Au calme clair de lune triste et beau,
Qui fait rêver les oiseaux dans les arbres
Et sangloter d'extase les jets d'eau,
Les grands jets d'eau sveltes parmi les marbres

“Cu mâine zilele-ti adaogi” de Mihai Eminescu

January 23rd, 2016

00:0000:00

“Plaisir d’amour” de Jean-Pierre Clairs de Florian

July 9th, 2015

00:0000:00

Lecture: Dana Andreea Nigrim

Translated text:
 The pleasure of love lasts only a moment 
The grief of love lasts a lifetime.

I gave up everything for ungrateful Sylvia, 

She is leaving me for another lover. 
 The pleasure of love lasts only a moment, The grief of love lasts a lifetime.
 "As long as this water will run gently Towards this brook which borders the meadow,
 I will love you", Sylvia told me repeatedly.
 The water still runs, but she has changed. 
The pleasure of love lasts only a moment, The grief of love lasts a lifetime.

“Luceafarul” de Mihai Eminescu

January 22nd, 2015

00:0000:00
Recita:  Dana Andreea Nigrim

See att Romanian Voice website:
Tradus în limba italiana:
Share | Comments | Download

“Poezie stupida” de Viorel Muha

January 18th, 2015

00:0000:00

Lectura : Dana Andreea Nigrim


Poezie stupidă

acopăr strada privirii 
cu copertine de cuvinte
unele fără de margini 
altele cu bastonul
celui care nu vede alb
stupizenia unei poezii 
constă să pui cuvinte grămadă 
de la zdrobite imagini în cuvinte 
până la cel ce nu se simte 
acel ce nu vrea să înţeleagă 
poezia nu mai este întreagă 
este stupidă, proastă şi banală 
de ce o mai pui pe o pagină goală 
de fapt este o pagină albă 
care te trimite acolo unde 
nu mai eşti decât tu albă 
coală simplă de hărtie 
este poezia mea 
spuneţi: ce aveţi cu ea?

Share | Comments | Download

“If” by Rudyard Kipling

December 23rd, 2014

00:0000:00

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise;

If you can dream—and not make dreams your master;
If you can think—and not make thoughts your aim;
If you can meet with triumph and disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on";

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings—nor lose the common touch;
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And—which is more—you'll be a Man my son!"

Traducere în limba româna:
https://georgebalan.wordpress.com/category/poezii/
Share | Comments | Download

.”Cocorul de ieri” de Petre Anghel

January 21st, 2014

00:0000:00

Lectura:  Dana Andreea Nigrim

Blog Petre Anghel
http://petre-anghel.blogspot.ca/

Share | Comments | Download

Aici e camera visurilor mele - de Tudor. Gh. Calotescu

October 3rd, 2013

00:0000:00

Lectura:  Dana Andreea Nigrim


"Aici e camera visurilor mele!
Un paralelipiped în care mã ascund de lume şi unde încerc sã-mi învãţ viaţa cu mine însumi. Parcã din ce în ce mai dificil, în ciuda acumulãrilor sau poate tocmai de aceea. Nici nu mã mai mir cum reuşesc sã fiu mai neştiutor cu cât mã strãduiesc sã învãţ mai mult. E ciudat câtã prostie îmi descopãr cu fiecare nouã noţiune asimilatã. Cred cã e un fenomen normal pentru cine începe sã înţeleagã matrioşca infinitului, "oglindã în oglindã". Pornesc din interiorul gândului spre a construi modele, aşez temelii în neant, sunt un fel de hopa miticã fãrã niciun plan; cu cât întind mai mult mâna cu atât se mutã şi orizontul atingerii imediate. Din când în când obosesc şi-mi aşez sub cãpãtâi visarea. Desfac de logicã cãrãrile universului şi rãtãcesc, precum o fac şi galaxiile, la nivelul unde primesc informaţiile ca pe o blândã acceptare a neantului ca ordine fireascã. Aici e camera visurilor mele ciudat de perpendiculare pe veşnicia clipei. În fiecare atom e matricea divinã, în fiecare clipã e însãşi nemurirea, nimic din ce nu pricep nu-mi este necunoscut. Necunoscutul e doar dorinţa de a scãpa de certitudinea banalitãţii pentru a cãuta minunile. Ca şi cum plictisit de atâta viaţã am inventat moartea ca pe o binefacere apoi am revãrsat îndoiala asupra fiecãrei certitudini în speranţa cã jocul acesta de-a cercul va face bine în terapia sufocãrii cu infinit."


Share | Comments | Download

“Spätherbst” by J. Brahms, vocal quartet op94, no2

September 14th, 2013

00:0000:00

Version on digital piano:
Share | Comments | Download

“Rotund” de Marian Burghiu

August 16th, 2013

00:0000:00

Lectura:  Dana Andreea Nigrim

Marian Burghiu Homepage

"Rotund aram cu plugul meu din alge,
 Rotund aram şi nu mă mai opream
 În timp ce trupul tău dospea sub mirişti,
 Te căutam tot scormonind pământul, Cu plug cu tot te căutam
Şi iar de dragoste-ţi vorbeam...
Rotund toţi norii se-nvârteau, Ochind de sus căutătura mea
Rotund toţi norii,
 Rotund tot visul,
Caci visul meu ara cu plug din alge
 Caci dorul meu tot şerpuia Arând rotund, Eu tot aram... Si nu te mai găseam
 Si totul se-nvârtea rotund..."


Share | Comments | Download

între doua respiratii de luna - de Tudor Gh.Calotescu

May 31st, 2013

00:0000:00

Lectura:  Dana Andreea Nigrim

Share | Comments | Download

“insomnie” de Anca Oprescu

April 1st, 2013

00:0000:00

Recita:  Dana Andreea Nigrim

Din volumul "Apa de ploaie"

Pe radio România Cultural, lansarea volumului

Share | Comments | Download

“dimineata” de Anca Oprescu

April 1st, 2013

00:0000:00

Recita: Dana Andreea Nigrim

Din volumul "Apa de ploaie"

Anca

Share | Comments | Download

“tot mai pleci si tot mai vii” de Anca Oprescu

April 1st, 2013

00:0000:00

Recita:  Dana Andreea Nigrim

Din volumul de poezii "Apa de ploaie"

Anca

Share | Comments | Download

Prelude in c sharp by G.Gershwin

March 29th, 2013

00:0000:00

Piano: Dana Andreea Nigrim

Played on Roland digital piano

Share | Comments | Download

“Iarna pe ulita” de George Cosbuc

December 11th, 2012

00:0000:00

Recita:  Dana Andreea Nigrim

 Videoclip: 



Share | Comments | Download

“Luna” de Nicolae Sirius

October 22nd, 2012

00:0000:00

Reading:  Dana Andreea Nigrim

Nicolae Sirius- Poetry on Romanian Voice

N. Sirius -Revista Timpul"

Share | Comments | Download

“Din noaptea…” de Mihai Eminescu

May 6th, 2012

00:0000:00

Recita:   Dana Andreea Nigrim

"Din noaptea.." de Mihai Eminescu (Text) on Romanian Voice

Mihai Eminescu- Poezii on Romanian Voice


Din noaptea...

Din noaptea vecinicei uitări În care toate curg, A vieţii noastre dezmierdări Şi raze din amurg,

De unde nu mai străbătu Nimic din ce-au apus - Aş vrea odată-n viaţă tu Să te înalţi în sus.

Şi dacă ochii ce-am iubit N-or fi de raze plini, Tu mă priveşte liniştit Cu stinsele lumini.

Şi dacă glasul adorat N-o spune un cuvânt, Tot înţeleg că m-ai chemat Dincolo de mormânt.

Share | Comments | Download

“De-or trece anii” de Mihai Eminescu - VIDEOCLIP

May 6th, 2012

00:0000:00

Recita:  Dana Andreea Nigrim

Videoclip :

Picturi de Nicolae Grigorescu
 "De-or trece anii" de Mihai Eminescu(text)
 De-or trece anii...

De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăcé, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un "nu ştiu cum" ş-un "nu ştiu ce".

M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne văzum? Deşi nu e decât femeie, E totuşi altfel, "nu ştiu cum".

De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar tăcé: Dac-al ei glas e armonie, E şi-n tăcere-i "nu ştiu ce".

Astfel robit de-aceeaşi jale Petrec mereu acelaşi drum... În taina farmecelor sale E-un "nu ştiu ce" ş-un "nu ştiu cum".

Share | Comments | Download

“Din străinătate” de Mihai Eminescu

May 5th, 2012

00:0000:00

Recita:  Dana Andreea Nigrim

 MIHAI EMINESCU Eminescu on Romanian voice

Din străinătate

Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă, Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori, Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Şi inima aceea, ce geme de durere, Şi sufletul acela, ce cântă amorţit, E inima mea tristă, ce n-are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară Scăldată în cristalul pârăului de-argint, Să văd ce eu atâta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint;

Să mai salut o dată colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, liniştiri, Ce respirau în taină plăceri mai naturale, Visări misterioase, poetice şoptiri.

Aş vrea să am o casă tăcută, mitutică, În valea mea natală, ce undula în flori, Să tot privesc la munte în sus cum se ridică, Pierzându-şi a sa frunte în negură şi nori.

Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile şi albe le-a ţesut, Ce auzi odată copila-mi murmurare, Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica şoptire a râului, ce geme, Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor, Cântarea în cadenţă a frunzelor, ce freme, Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor.

Da! Da! Aş fi ferice de-aş fi încă o dată În patria-mi iubită, în locul meu natal, Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea, ce răspânde teroare-n omenire, Prin vinele vibrânde gheţoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire, În visuri fericite m-ar duce către nori.

1866, 17/29 iulie

Share | Comments | Download

“Las o lacrima” de Dan Lucian Corb

May 5th, 2012

00:0000:00

Recită:  Dana Andreea Nigrim

Dan Lucian Corb Blog

Share | Comments | Download

“Singuratate” de Nicolae Sirius

March 8th, 2012

00:0000:00

Lectura:  Dana Andreea Nigrim

Nicolae Sirius -profil

Share | Comments | Download

“drag blestem” de Oana Stefan Valentin

February 23rd, 2012

00:0000:00

Recita:  Dana Andreea Nigrim

Oana Stefan Valentin - profil "Negru pe Alb"

Share | Comments | Download

“Tarmurile fagaduintei” de Octav Bibere

February 12th, 2012

00:0000:00

Lectura:  Dana Andreea Nigrim

Share | Comments | Download

“Explicatie la tunelul timpului” de Octav Bibere

February 12th, 2012

00:0000:00

Citeste:  Dana Andreea Nigrim

Share | Comments | Download

“Fara cuvinte” de Zenobia

February 12th, 2012

00:0000:00

Lectura;  dana Andreea Nigrim

Zenobia- profil pe Reteaua Literara

Share | Comments | Download

- Older Posts »